Puteți achiziționa cartea de aici: https://libraria.decenu.eu/produs/transformarea-omului-prin-experienta-religioasa/
sau de aici: https://www.isaharus.ro/transformarea-omului-prin-experienta-religioasa
sau direct, fizic, de la Librăria Stephanus din București.
Scurt extras din ultimul capitol:
CAPITOLUL IV: CONCLUZII FINALE. TRANSFORMAREA OMULUI PRIN EXPERIENȚA RELIGIOASĂ
Umplere cu Duhul, respectiv influența Duhului
Fără creativitate, indiferent de domeniu, inovația este imposibilă. Creativitatea depinde de inspirație, iar aceasta din urmă se presupune că este activată prin diverse metode, cum ar fi audițiile muzicale, participarea la activități artistice, meditație, schimbarea mediului, entuziasm etc. Autorii antici au fost de altă părere, socotind că, pentru inspirație, este nevoie de un ajutor exterior– motiv pentru care invocau la nevoie muzele, sau, în cazul autorilor iudeo-creștini, pe Dumnezeu. Însăși etimologia cuvântului inspirație face trimitere la o influență asupra spiritului uman realizată de un spirit exterior, care este suflat (din latină, in-spire) dinafară în interiorul omului. Inspirația duce la un proces interior, în timpul căruia omul identifică înlăuntrul său o energie creativă „străină”. Este o „infuzie” a acestui spirit exterior, o influență spirituală.
Un termen aparent sinonim, folosit în cultura latină antică, era afflatus, care provine din adflare/afflare, a sufla asupra a ceva, și denumește starea pe care o are o persoană care primește într-un anumit moment o energie creativă de la o forță divină sau o muză, în mod cert, exterioară. Afflatus se deosebește de inspirare prin forța exterioară cu care se acționează asupra individului.
În cultura greacă un termen apropiat este entheos, și sugerează starea de umplere cu un duh divin, a fi locuit de un zeu și din care provin termeni utilizați și astăzi, precum „entuziasm”, chiar dacă sensul lor modern s-a îndepărtat considerabil de înțelesul religios originar.
Cu alte cuvinte, aceste concepte trimit către ceea ce înțelegem în zilele noastre prin inspirație, dar dacă entheos sugerează ideea unei infuzii subtile sau o „umplere” cu ceva, adflatus/afflatus sugerează o forță care acționează asupra individului, o metaforă care sugerează o umplere dintr-o sursă externă. Corespondentul grecesc al acestei forțe ar fi pneuma, un vânt sau suflare divină.
Am reliefat, în cadrul cercetării noastre, că această stare, indiferent că am numi-o afflatus, entheos sau inspirare, este una comună creștinilor, locuiți de Duhul Sfânt. În nenumărate locuri Scriptura vorbește despre faptul că credincioșii sunt locuiți de Duhul Sfânt sau de Dumnezeu. Prin cercetarea noastră am încercat să lărgim sfera experienței religioase incluzând elementul important al lucrării de transformare a omului prin prezența în el a Duhului Sfânt.
Citește în continuare „Transformarea omului prin experiența religioasă” →